Co-autori

-

Birou de arhitectură

-

Colaboratori (membri ai echipei):

-

Colaboratori externi:

-

Locație:

Strada Mântuleasa nr.7-9, București

Client:

-

Buget:

-

Text de prezentare a lucrării:

GRĂDINA DE COPII pe Strada Mântuleasa Este luni dimineața... Copiii intră cu părinții în curtea cu castani. Au înflorit ca în fiecare an, iar Ana culege trei flori căzute să le pună în sala de pictură. Astăzi vin părinții la expoziția vaselor din lut. Cele trei fetițe aleargă spre curtea de joacă. Grupa mică are ora de sport și dans. E frumos afară, cred că doamna educatoare va ieși cu grupa în curte. Cei mari urcă la sere. Au plantat căpșuni, trebuiesc udate, iar zmeura deja începe să crească. La sala de mese este gălăgie, Alex a scăpat cutia cu roșii pe jos și toți au sărit buluc să le adune. În sala de sculptură se fac ultimele pregătiri, acuși e seara și părinții trebuie să ajungă. Doamna educatoare a pregătit un mic moment artistic în întâmpinarea lor. Soarele apune, expoziția e pe final și toți au urcat pe terasă. Ana tocmai ce a zărit o albină la florile de gălbenele. Rupe o floare și o duce mamei ei, povestindu-i cum a reușit să le planteze și acum au crescut mari mari mari... Situl este localizat pe latura de Vest a străzii Mântuleasa, în zona centrală a Bucureștiului. Fiind una dintre cele mai vechi străzi din capitală , Mântuleasa creează un traseu ce te poartă prin diferite epoci. În timpul lui Alexandru Ioan Cuza, strada era încă mărginită de grădini de zarzavat, livezi și case. Odată cu densificarea urbană, densitatea parcelelor pe loturi crește și implicit și numărul construcțiilor. În memoria colectivă, aceste locuri sunt păstrate și prin povestirile lui Mircea Eliade, care a copilărit și a învățat la Școala Mântuleasa, recent demolată, care se afla pe acest teren. În traseul linear existent al străzii, situl este acel loc al amintirilor, locul mistic, cu cei 6 castani seculari supraviețuitori. Grădina de copii este o grădiniță experiment care are rolul de a readuce în viața comunității bucuria copiilor și grădinile verzi. Clădirea propusă completează insula urbană, prin relaționarea cu cele trei calcane și preluarea tipologiei curților învecinate. Este compusă din trei volume conectate între ele prin curți care funcționează variat. Prin fragmentarea ansamblului am obținut varietatea spațiilor interioare și o imagine la nivelul străzii apropiată de scara umană și de ritmul existent al frontului. “cartiere crescute peste noapte, regăsind colțuri preferate, mici grădini publice uitate de Dumnezeu” Mircea Eliade