Colaboratori (membri ai echipei):

Arh. Bogdan Demetrescu, Ing. Cornel Farcas

Colaboratori externi:

Arhivele de război - Viena , Col. Liviu Groza

Locație:

Caransebes, Romania

Client:

Anisoara Vacarescu

Text de prezentare a lucrării:

Podrumul lui Homolka reprezintă o lucrare ce urmăreşte reinventarea tradiţiei locale a berii prin conversia funcţională a ruinelor uitate ale cetăţii oraşului intr-o microberărie, funcţiune ce aminteste de prezenţa unui podrum de bere ce aparţinea cehului Karol Homolka in urmă cu un secol. Soarta patrimoniului in România este fragilă datorită percepţiei ambigue asupra obiectului de patrimoniu. Obiectului monument i se interzice memoria din dorinţa de a-l imortaliza si a-l păstra sub funcţiunea curentă, astfel el se indreaptă spre muzeificare. Fiecărui obiect ii corespunde o memorie, care il caracterizează, el fiind instrumentul unei acţiuni. Datorită muzeificării, timpul se opreşte pentru el si incetează să mai fie un instrument ce declansează o acţiune, astfel işi pierde identitatea, devenind o entitate singulară, neutră. Ruinele cetăţii, actual ingropată sub fundaţiile oraşului au o funcţie proprie, cea originară, de apărare si una sistematică ce priveşte contextul din care el face parte, in prezent sau in momentul in care el a rămas intipărit in memoria locală. Din punct de vedere al memoriei el este martorul ce a asistat la ridicarea oraşului actual si a activat funcţiunile ce le-a avut de-a lungul timpului. Barul si beciul cu bere sunt asezate pe urmele fostului podrum, pastrandu-i ca marturie structura invechita de vreme ca si obiect omniprezent, nefunctional dar memorial. Arhitectura corpului propus urmareste crearea unei armonii vizuale, structurale si functionale intre intre structura noua, cu expresie contemporana si ce veche seculara. Turnul rasare delicat din ruine, respectand istoria locului si conservandu-i esenta. Nucleul acestuia este caracterizat printr-o promenada verticala simbolica cu accese de la nivelul curtii adancite si de la nivelul curtii principale.Traseul este intrerupt ocazional de platforme indreptate spre obiective principale din oras si inspre curte. Cunoscutul vechi cu caracter fragil si penetrabil, constant dominat de entitatea oraşul actual trebuie sa fie transformat, prin intenţii conştiente si design intr-unul nou necunoscut. Ca si element singular si fara sa aibe continuitatea unui complex de ziduri, a cetătii, el se afla in dezechilibru.Configuraţia spatială in noul obiect urmareste verticalitatea, acceasi verticalitate a functiunii de turn si va ‘‘veghea’’ asupra orasului ca si landmark reprezentativ.