Co-autori

ing. Cornel Farcaș ing. Dragos Dumitrescu peis. Andrei Condoroș peis. Alexandru Ciobotă peis. Raluca Rusu lect.univ.dr. Nicoleta Mușat arh. Diana Avrămică arh. Diana Belci arh Ioana Hariga

Birou de arhitectură

Sc ÎN LUCRU srl

Colaboratori (membri ai echipei):

arh. Bogdan Gogoci peis. Alina Adăscăliței teolog. Florin Lăzărescu stud. arh. Cătălin Ponta stud. arh. Karla Kovacs stud. arh. Larisa Gardean stud. arh. Mihai Moldovan stud. arh. Mihaela Ionete stud.arh. Milena Popa stud. arh. Roxana Călugăru stud. arh. Raul Cioabă stud. arh. Sorin Silaghi stud. arh. Szilveszter Szavui stud. arh. Simona Șerbănescu stud. arh. Zsolt Gondos s.a.

Colaboratori externi:

arh. Alexandru Baboș prof. dr. arh. T.O. Gheorghiu conf.univ.dr.biol. Livia Bucșa lect.univ.dr. Ioana Rus dr. arheolog Istvan Botar

Locație:

sat. Crivina de Sus, com. Pietroasa, jud. Timiș

Client:

Fond Bisericesc Ortodox Român

Buget:

51 562 lei

Text de prezentare a lucrării:

Biserica din Crivina de Sus, cea mai veche biserică de lemn din Banat sec.17, ce se găsește în zona etnografică Făget, în cadrul unui complex care include alte 15 biserici similare (secolele 18 – 19). În ceea ce privește starea lor, acestea variază, în vreme ce unele sunt complet distruse (ex. Povergina), altele sunt mutilate (ex. Margina). Legislația rigidă și în special lipsa meșteșugarilor și specialiștilor în restaurarea monumentelor din lemn distrug șansele de viitor ale unor astfel de construcții. Un proiect denumit Biserici înlemnite a fost inițiat în 2014 de către Asociația Peisagiștilor din România-ASoP. Proiectul a reunit specialiști din varii domenii: arhitecți, peisagiști, restauratori de artă, urbaniști, dendrocronologi, biologi, istorici ai artei, etnologi și dulgheri. Principalul obiectiv al proiectului a fost salvarea bisericii de lemn printr-un proces în cadrul căruia se transferă bune practici dinspre un domeniu spre altul. Totodată, proiectul și-a propus și angajarea localnicilor în acest demers. La granița dintre Banat și Ardeal, Crivina de Sus este situată într-un punct strategic, la răscruci care permit crearea de legături între comunitățile locale, tradiții și complexul de monumente (în jur de 300 biserici de lemn în zona de vest). În 2013 au inceput o serie de ateliere de vară interdisciplinare adresate deopotrivă specialiștilor și studenților. Acțiunea a fost susținută de părintele paroh Ionel Cotocea și de preoteasa Mihaela. O etapă atinsă a proiectului a constat în acoperirea bisericii cu o membrană tensionată care să protejeze monumentul de intemperii și să ofere timpul necesar restaurării propriu-zise. Soluția adopată pentru eșafodajul de protecție a fost aleasă analizînd mai multe posibilități: un eșafodaj clasic de lemn, o structura metalică portantă și o structură tensionată. Până la urmă structura tensionată a răspuns cel mai bine nevoilor proiectului. Fundațiile metalice înșurubate și refolosibile, neinvazive asupra cimitirului din proximitate, rapiditatea montării și demontării structurii metalice și a prelatei, posibilitatea de a fi mutată in viitor asupra majorității bisericilor de lemn din zonă precum și costurile au fost principalele motive pentru adoptarea acestei soluții. Acțiunile derulate până în prezent sunt parte a unui proces complex în desfășurare, al cărui următor nivel va însemna crearea unui centru comunitar local, în cadrul căruia să se dezvolte deopotrivă o școală de cercetare și restaurare.