Locație:

Barcelona

Text de prezentare a lucrării:

Înainte de o descriere a proiectului se cade să ne întrebăm: ce înseamnă, de fapt, a locui? Această întrebare este esențială, întrucât căutarea unui răspuns potrivit acesteia a dat formă procesului și rezultatului final al acestui exercițiu. Când vine vorba de Barcelona, suntem puși față în față cu alte întrebări: ce înseamnă a locui în acest oraș? Și cum trebuie să se insereze un proiect de locuire într-un cartier destructurat, dar plin de particularități, cum este Vallcarca.Pentru a ține mai bine în mână problematica vastă a locuirii, ea a fost împărțită pe trei nivele: Primul dintre acestea cuprinde întreaga vecinătate ce se suprapune cartierului Vallcarca și se referă la dotărie publice; acest prim nivel a fost abordat prin elaborarea unui masterplan ce include o școală primară, un centru cultural, un cluster de unități de cazare pentru studenți împreună cu dotări sportive și spații de studiu aferente acestuia și o piață alimentară. Al doilea nivel al locuirii se refară la spațiile comunitare - acest nivel este abordat la scara sitului urban: panta pronunțată a acestuia este speculată prin crearea unei piețe - o dală urbană - ce negociază, pe de o parte, între diferitele puncte de acces, aflate la diferite înălțimi, iar pe de alta, între diferitele funcțiuni ce colonizează spațiul: mici unități comerciale la nivelul străzii, o sală de sport și spații de coworking la nivelul pieței. Casele de scară deschise ușurează și nuanțează tranziție dintre spațiul public și cel privat, permințând accesul democratic al rezidenților la grădinile de pe acoperiș, cât și întâlniri și interacțiuni spontan între aceștia. Cel mai redus ca scară, dar la fel de complex ca precedentele este nivelul unității de locuire propriu-zise: diferitele tipuri de apartamente au în comun relația strânsă cu exteriorul: loggile lungi, pe toată lățimea apartamentului, dau naștere unor extensii ale spațiului de locuit în afară, dar devin și spații tampon ce protejează interiorul de soarele arzător al sudului. În concluzie, proiectul încearcă să se insereze într-un cartier și o comunitate destructurate, acomodând în același timp, modele de locuire în rapidă schimbare - concomitent cu evoluția structurii familiale și a tiparelor sociale și înțelegând locuirea nu ca pe o simplă sumă a unor apartamente de dimensiuni diferite, ci ca pe un sistem complex de relații și tranziții între viața publică și cea privată, ușurând coexistența diferitelor intensități ale acestei vieți.